Așezămintele Ion I.C. Brătianu, București, Piața Amzei

Așezămintele Ion I.C. Brătianu, București, Piața Amzei nr. 3-5, sector 1, cod LMI: B-II-m-B-18144

Așezămintele Ion I.C. Brătianu au fost realizate după planurile arhitectului Petre Antonescu și au avut inițial o funcție rezidențială. Petre Antonescu a devenit un colaborator apropiat al Brătienilor probabil datorită „pasiunii comune pentru promovarea tradiţiei naţionale”. Terenul, având deja un corp de case, a fost cumpărat de către Elisa Brătianu, în anul 1908, de la familia căpitanului Ștefan Fălcoianu.
În intervalul 1908-1911 a fost construit corpul principal al locuinței (corpul A), retras de la stradă, cu deschidere către grădina din spate, iar între 1911-1913, corpul B, de la aliniamentul străzii Biserica Amzei nr. 5, lipit de calcanul imobilului de la nr. 7 (Casa „Mița Biciclista”).
Casa a fost construită pe trei niveluri: subsol înalt, parter și etaj (fig. 13). La subsol se aflau birourile destinate administrației, centrala termică, spălătoria, garajul, pivnița pentru vinuri și cea pentru combustibil. La parter era amplasat un birou-bibliotecă cuprinzând o sală de așteptare și o rezervă de lucru conectată unui atelier de mari dimensiuni și, printr-o scară rotundă, aflată în proximitatea biroului principal, birourilor-anexă de la subsol (fig. 14). Clădirea B a fost construită din zidărie de cărămidă, coloanele și balustradele cerdacelor, precum și rama portalului principal și unele solbancuri, fiind sculptate în piatră.
Clădirea principală prezintă schema vilelor pariziene, transpusă sub forma unei aripi de mănăstire muntenească. Biblioteca, împreună cu atelierul Elisei Brătianu și biroul lui Ionel Brătianu reprezintă spațiile cu interioarele cele mai rafinate, fiind considerate o replică a arhitecturii interioare a caselor domnești brâncovenești, proiectate cu bolți, cupole, arce și nișe false, susținute de coloane cu capiteluri și baze complex decorate.
Acest tip de abordare reflectă un nou model pentru locuințele demnitarilor perioadei. Fațadele sugerează, de asemenea, o formulă de îmbinare a unor subansambluri structurale din epoci și regiuni diferite.
După moartea lui Ion I.C. Brătianu, soția acestuia a aprobat în 1929, planurile de extindere a bibliotecii. Devenind, între 1936-1940, bibliotecă publică, a mai fost adăugat un corp de clădire (pe nord-est), integrând sala de festivități, modificându-se astfel, din nou, funcțiunea vechii case. Tot atunci a fost modificată și o parte a fațadei principale prin construirea unei noi intrări. Sala de conferințe a fost proiectată de către arhitectul Alexandru Iosif, care a introdus colonetele specifice stilului Art Deco. Noul adaos de clădire era conectat bibliotecii și dispunea de subsol, parter, etaj și mansardă.

Act înființare Așezămintele Brătianu