Vila lui Vintilă I.C. Brătianu, București

Vila Vintilă I.C. Brătianu, Strada Aurel Vlaicu nr. 19, sector 2, cod LMI: B-II-m-B-19895

• Vila Vintilă Brătianu a fost construită în 1912, tot după planurile arhitectului Petre Antonescu, autor al caselor  Ionel I.C. Brătianu, Dinu I.C. Brătianu şi al renovării şi extinderii conacului de la Florica, în perioada 1905-1912.
• Din poziția de primar, Vintilă Brătianu a lotizat terenul până spre Parcul Ioanid (anterior o imensă grădină de zarzavat), și a scos suprafețele la vânzare, în scopul construirii unui ansamblu arhitectural modern și unitar, încadrând în mod adecvat noul parc. Acesta și-a rezervat lo­tul nr. 25, cu cea mai mare suprafață, situat către extremitate, având forma unui pin­ten. Lotul respectiv rezultase din parcelarea fostei Grădinii Ioanid, care avea o suprafață de 230 mp. Vila se află poziționată în centrul capitalei, în apropierea Parcului Ioanid.
• Prezintă un subsol parțial, cu acces direct din exterior, parter și etaj, alături de o anexă formată dintr-un garaj și o cameră pentru șofer amplasată la etaj. Clădirea este compusă dintr-un corp principal degajat pe trei laturi spre grădină, cuprinzând locuința propriu-zisă formată la parter din piesele de recepție (birou, bibliotecă, salon, sufragerie). Toate elementele din componența grupului de recepție sunt grupate în jurul holului scării principale. Prin amplasarea loggiei deschise imediat sub cornișă, reședința amintește în exterior de arhitectura culelor. Fațada principală integrează un pridvor de dimensiuni reduse. În sens structural, vila prezintă o volumetrie fragmentată, fiind alcătuită dintr-un corp principal, ce cuprinde în interiorul său funcțiunile principale, unit prin volumul casei scării cu un corp secundar ce include dependințele. Tâmplăria este executată în lemn de stejar masiv. Din punct de vedere stilistic, imobilul prezintă o fuziune între neoromânesc (exterior) și eclectic (interior).
• În această clădire a fost semnată pe 4/17 august 1916 Convenția militară a României cu Antanta. Vila a fost naționalizată, iar ulterior, în anii 1970, transformată în sediu al Ambasadei Statelor Unite ale Americii, ocazie cu care a suferit numeroase intervenţii datorate în principal normelor de securitate impuse de noua funcţie. Casa a fost recuperată şi restaurată în perioada 2012-2014.