Reşedinţele familiei Brătianu constituie exemple de arhitectură neo-românească şi eclectic-academistă, putând fi analizate şi ca exemple ale opţiunilor stilistice şi structurale pentru burghezia română în formare, în statul român nou constituit. Reşedinţele surprind modul în care în care aceste noi elite politico-economice se raportau la aspecte de ordin estetic, arhitectural, structural şi utilitar, în sensul dotărilor tehnice aferente organizării spaţiului personal.
Imobilele se încadrau în reperele civilizaţiei occidentale în măsura în care corespundeau unui mod de organizare aparţinând modernităţii: aliniament stradal, canalizare, apă curentă, aprovizionare cu gaz, dar şi a spaţiilor speciale de lucru – biblioteci, birouri dotate cu mobilier de provenienţă franceză, germană, sau britanică. Totodată, acestea reflectă şi statutul proprietarilor, ei înşişi implicaţi în procesul modernizării României, prin variatele reforme şi măsuri administrative implementate, modele iniţiale ale evoluţiei socio-economice incipiente a României. În acest sens, familia Brătianu a îndeplinit un rol esenţial.
În sens economic, prin exemplul infrastructurii moderne agricole, viticole, dar şi prin metodele zootehnice şi agronomice utilizate pe domeniul Florica, dezvoltarea în perioada respectivă a unor reţele de distribuţie a bunurilor şi comercializare, membrii familiei Brătianu au fost determinanţi în aplicarea unor metode noi, raţionale, ştiinţifice şi eficiente. Interesul proprietarilor pentru aspecte de ordin tehnic şi ştiinţific este notabil prin existenţa micului observator astronomic în ansamblul domeniului Florica. Unele dintre aceste reşedinţe reprezintă şi locul de desfăşurare a unor evenimente politice semnificative.
Reşedinţele familiale confirmă şi subliniază viziunea politică a Brătienilor, de modernizare a României şi de pregătire a naţiunii române ca naţiune europeană. În acest sens alegerea ca arhitect a lui Petre Antonescu şi punerea în practică a realizărilor sale arhitecturale în stil naţional, neo-românesc, incluzând şi elemente occidentale, reprezintă personalitatea familiei Brătianu în concordanţă cu viziunea lor politică.