Vila Florica, jud. Argeș (sf. sec. XVIII, extinderi 1860-1870)

Conacul I.C. Brătianu – Vila Florica, Cod LMI: AG-II-a-A-13805.01

• Domeniul Florica (numit ca şi satul în care se care se află, Florica, în amintirea primei fiice a lui Ion C. Brătianu), compus din conac, fermă, cramă, gară, capelă şi chiar un observator astronomic, toate amplasate în mijlocul unui vast parc, înconjurat de podgoriile de la Ştefăneşti, constituie demersul primilor doi Brătieni, Ion şi Ionel, tată şi fiu, care fiind interesați de domeniul arhitecturii, au transformat o cochetă casă având funcție administrativă în contextul moşiei, într-o somptuoasă reşedinţă, în care s-au luat importante decizii privind parcursul României în faza inițială a proiectului modernizării.
• Este conacul în care s-a născut şi a trăit cea mai importantă familie de oameni politici români, o adevărată dinastie civilă care a dat ţării nu mai puţin de trei prim-miniştri, dintre care primii doi – Ion şi Ionel Brătianu – au avut un rol covârşitor în realizarea României moderne, de numele primului legându-se războiul Independenţei, cel de-al doilea realizând – tot în urma unui război – Unirea din 1918 şi reformele ce au stat la baza democraţiei interbelice.
• Clădirea, atestată documentar în 1829, era compusă din patru încăperi, dintre care notabile sunt: camera boierului, a administratorului podgoriei, şi camera turcească integrând linul pentru scurgerea vinului în pivniţă.
• Prima casă de la Florica a fost construită de Ion C. Brătianu în anul 1858, în segmentul de moşie care i-a revenit după succesiunea tatălui. Brătianu optase pentru moşia Tigveni, unde îşi petrecuse copilăria, dar – la cererea fratelui său mai mare, Teodor – a primit al treilea lot de moşii, ce cuprindea Florica, Mălureni, Galeşul–Brătieni, Lereşti şi Sâmbureşti.
• Ion C. Brătianu (1821–1891) a vândut o parte din celelalte moşii, dar a cumpărat în proximitatea domeniului Florica via Floreasca, vie care îl va preocupa până la moarte, îngrijind-o şi exploatând-o conform metodelor științifice moderne, preluate din cadrul viticulturii occidentale.
• Construirea casei de la Florica a început în anul 1858, după ce acesta s-a căsătorit cu Pia Pleşoianu, noua familie stabilindu-şi căminul în acest spațiu.
• Dintr-o casă cu patru camere şi o pivniţă pentru vin, Brătianu a construit un conac cu terasă deschisă la nivelul parterului. Se pare că peste demisol şi parterul vechii clădiri, proprietarul a adăugat şi un etaj incluzând câteva încăperi.

Conacul I.I.C. Brătianu

• În anul 1890, a fost demarată reconstrucția casei, sub supravegherea lui Ionel Brătianu. Planul va sta la baza marii renovări şi extinderi a conacului din anii 1905-1912 sub directa conducere a arhitectului Petre Antonescu.
• Ionel Brătianu avea să răspundă unei interpelări în Parlament la 8 februarie 1909, astfel: „S-a schimbat casa de cum mi-a lăsat-o tatăl meu, după cum şi-a schimbat tatăl meu casa de cum i-o lăsase moşul meu. Moşul meu a lăsat o casă cu o pivniţă şi patru camere. Tatăl meu a mai adăugat opt camere. La rândul meu am mai adăugat şi eu şi sper ca şi generaţiile viitoare, pentru dragostea ce o au pentru Florica, vor mai adăuga şi ele ceva… Ceea ce am făcut la Florica aş vrea să facem şi în statul român”.
• În 1925, prin acoperirea terasei de la primul etaj, a fost decisă construirea etajului 2, care nu era prevăzut în planul iniţial, și care reprezenta mai mult o mansardă, cuprinzând o terasă acoperită, camera războaielor de ţesut, biblioteca, camera de studiu a lui Ionel Brătianu, camera de rechizite, scara şi podul mare.
• Salonul de primire reprezintă camera cu cea mai mare suprafață din casă, în care s-au păstrat în original scara de acces de la intrarea principală, plafoanele sculptate cu ceramica încastrată, corpurile de bibliotecă cu geamurile din cristal, și banca din lemn de cireş.
• Salonul turcesc constituie singura încăpere în care au fost păstrate în original două uşi de acces, alături de obloanele şi fereastra cu geamurile din cristal. Uşile au fost realizate din trei esenţe de lemn: stejar, cireş şi lemn de trandafir. Încăperea era mobilată în stil oriental.
• Dintre cele aproape 40 de camere ale conacului, se remarcă prin decoraţia interioară specială (plafoane sculptate, lambriuri) bibliotecile de la parter şi etaj. Biblioteca de la Florica a reprezentat prin colecţiile sale de cărţi și reviste, una din cele mai importante din România perioadei respective, reunind o mare diversitate de cărţi, incunabule, reviste, colecţie de timbre și colecţie numismatică. Constantin Argetoianu o considera „cea mai însemnată bibliotecă particulară din România”.
• Biblioteca de la parter adăposteşte una dintre puţinele piese de mobilier original păstrate, și anume „masa dalată”, datând din secolul al XVI-lea, realizată din lemn de cireş pietrificat, conform unei metode tradiţionale arabe. Piesa a fost achiziţionată în anul 1860 la o licitaţie în Paris, de Ion C. Brătianu.
• Pe lângă aceste elemente constitutive ale conacului, notabile mai sunt biroul lui Ionel Brătianu, terasa (vinul produs la Florica era vândut deopotrivă în țară și în străinătate), parcul amenajat de Elisa Brătianu (populat inclusiv cu arbori exotici) și ferma. Amintim, de asemenea, capela familiei, construită în anul 1898 pe baza planurilor arhitectului francez André Lecomte du Noüy.
• În anul 1948, conacul a fost naţionalizat, iar pentru o perioadă clădirea nu a mai fost întreținută. După 1970, a fost restaurată şi remobilată pentru a deveni „casă de oaspeţi”, pentru variate evenimente. În prezent are funcția de Muzeu Național.

Capela funerară Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, AG-II-a-A-13805.02

• Capela familiei Brătianu a fost construită în anul 1898 pe baza planurilor arhitectului francez André Lecomte du Noüy. În formă de cruce, lăcașul de cult, care nu a fost pictat niciodată, are pridvor, pronaos, naos, altar și o turlă. Sub pridvorul deschis, pe latura sudică, se află uşile de acces la cavourile familiei.
• Accesul la pridvor se face prin două rânduri de scări din piatră de Albeşti, cu balustrade, sprijinite pe colonete. Pridvorul este susţinut de două coloane frontale şi de doi stâlpi ce includ şi coloane angajate, cu frumoase capiteluri, între care se interpun arcade semicirculare. Capela, de jur-împrejur, are un brâu în torsadă. Absidele prezintă în exterior panouri încadrate cu chenare. În ocniţe sunt pictate chipurile unor prooroci, iar pe fațada principală (sud), sunt pictaţi Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Apostoli Petru și Pavel. Ancadramentele laterale ale uşilor de la intrare au ornamente sculpturale deosebite. Bolta pridvorului este semicilindrică având la mijloc o cupolă sferică de dimensiuni modeste. Pronaosul este scurt, cu bolta semicilindrică. Naosul se lărgeşte brusc prin cele două abside laterale, semicirculare în interior şi pentagonale la exterior. Absida altarului este semicirculară în interior şi poligonală la exterior. Catapeteasma de lemn are două registre cu icoane.
• Lăcașul a fost sfinţit în mai 1921, aici fiind înmormântați Ion C. Brătianu, Pia și Ionel Brătianu despre care I. G. Duca scria la puţin timp după moartea sa: „Brătianu se ducea să doarmă somnul de veci după o viaţă atât de strălucită în istoria neamului său, pe acelaşi deal pe care, cu 63 de ani înainte, văzuse lumina zilei. Se născuse la Florica în vremurile României vasale, se odihneşte în pace tot la Florica, dar în vremurile României întregite”. Vintilă Brătianu a fost, de asemenea, înmormântat în criptele de la Florica, iar Dinu și Gheorghe Brătianu (morți în închisoarea de la Sighet) au fost reînhumați aici în anul 1971. În 1953, capela a devenit biserică de mir.

Capela Florica

• 

• 

• 

2021

• 

• 

• 

• 

Arhiva BAR

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

•