
Vintilă Brătianu, 1870 
Vintilă Brătianu, 1884 
Vintilă Brătianu, 1885 
Vintilă Brătianu, Paris, 1900 
Vintilă Brătianu, 5 octombrie 1904
Vintilă I.C. Brătianu (1867-1930), al treilea fiu al lui I.C. Brătianu, născut la Florica, de profesie inginer, cu studii la Paris, a devenit primar al Capitalei între 1907-1910, Ministru de Finanțe între 1916-1917 și 1922-1926, și președinte al Consiliului de Miniștri (1927-1928). În cei trei ani de mandat ca primar al Bucureștilor, a reformat aparatul administrativ, prin impunerea unor criterii obiective de selectare a angajaților. A dispus pavarea cu piatră cubică a marilor bulevarde, înființarea unor spații verzi și plantarea a zeci de mii de arbori ornamentali. În timpul mandatului său au fost construite uzine electrice și îmbunătățite aducțiunile de apă în oraș. Pe 28 mai 1928, a fost ales membru de onoare al Academiei Române. După moartea fratelui său Ion I. C. Brătianu, este ales preşedinte al Partidului Naţional Liberal (1928). A fost autorul sintagmei „prin noi înşine“, deviza Partidului Naţional Liberal.