I.C. Brătianu

Ion C. Brătianu (1821-1891) – om politic român, lider liberal, a avut o importantă carieră politică prin exercitarea mai multor mandate ministeriale în perioada lui Alexandru Ioan Cuza, dar și în timpul domniei lui Carol I. A fost implicat în demiterea lui Cuza și a susținut varianta unui principe străin pentru sistemul politic în formare al României. A fost căsătorit cu Pia Pleșoianu și a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Pia (Caliopia) Brătianu (1841-1920) – fiica pitarului Luca Pleșoianu, a fost crescută de bunica maternă, Sultănica Capelleanu și educată la un pension din Craiova. S-a căsătorit cu I.C. Brătianu cu care a avut 8 copii: Florica, Sabina, Ionel, Dinu, Vintilă, Maria, Tatiana, Pia. Pia Brătianu a avut un rol important în educația copiilor, la care a contribuit ea însăși, pe lângă profesorii particulari. Datorită longevității, a fost martoră la realizarea unor evenimente importante din istoria statului român, precum crearea României Mari, constituită și prin eforturile fiilor săi.

Teodor Brătianu (1811-1882) – fratele lui Ion C. Brătianu, a avut o carieră militară și apoi una politică. A intrat de tânăr în armată devenind maior la vârsta de 25 de ani. În viața politică, a deținut funcții importante: prefect al județului Argeș (1851-1855), agă (1855-1858), administrator al județului (1858), membru al Comisiei Centrale de la Focșani și al Camerei Legislative de la București. Opțiunile sale politice au fost conservatoare spre deosebire de cele liberale ale fraților săi. A fost căsătorit cu Elena Drăgoescu Bucșenescu și Maria Lerescu, și a avut patru fii. A fost înmormântat la Biserica Domnească din Curtea de Argeș.