Casa lui Constantin (Dinu) Brătianu, București

Casa Constantin (Dinu) Brătianu, Calea Dorobanților nr. 16, sector 1, cod LMI: B-II-m-B-20947

• Casa Constantin (Dinu) Brătianu a fost construită între 1911-1912 după planurile arhitectului Petre Antonescu, în stil eclectic-academist, cu fațada orientată către stradă și fața opusă spre clădirea din centrul terenului. Dinu Brătianu a cumpărat terenul viran în anul 1909 de la industriașul Maximilian Tonolla și a preferat o reședința care să nu epateze în contextul perioadei.
• Conform autorizației de construcție aprobata pe data 1 septembrie 1909, în urma noii alinieri a arterei Calea Dorobanților, Dinu Brătianu a fost expropriat cu 88,50 mp din suprafața terenului, fiind despăgubit de Primărie cu 30 de lei mp. Din acest motiv casa a fost construită retrasă 8 m pe aliniere. Dinu Brătianu și-a luat astfel toate precauțiile privind o ulterioară lărgire a străzii, acesta fiind motivul demolării multor case în capitală la finalul secolului al XIX-lea si începutul secolului XX, când a fost realizată pe cat posibil alinierea și lărgirea străzilor bucureștene, în conformitate cu normele moderne ale urbanismului. În condițiile perioadei, nerespectarea acestor reguli era o problemă frecvent întâlnită în orașele românești în proces de constituire, rezultând în variate conflicte între Primării și proprietari, reflectate în diverse arhive municipale.
• Conform arhitectului Petre Antonescu, „apartamentul se compune din: casa scării de intrare, formând un prim vestibul, hol, sufragerie cu oficiu alăturat, birou, bibliotecă, salon și două camere de culcare cu cabinet de toaletă și baie; iar deasupra, formând atic spre grădină, câteva camere de locuit, o cameră de lucru și o călcătorie”. Un compromis făcut pentru a extinde suprafața construibilă îl reprezintă accesul printr-un pasaj în curtea interioară, către garaj. În anul 1909, casa dispunea de toate facilitățile moderne: canalizare, gaz aerian, telefon.
• În corespondența familiei sunt amintite petrecerile din casa de pe Calea Dorobanți, „dichisurile camerelor”, argintăria comandată la Paris, „podelele ceruite care strălucesc”, „ferestrele din geam subțire ca foița, vălurite, întinse manual în sticlăria de la începutul secolului”.
• În prezent, la parterul casei funcționează un magazin de produse vestimentare.